Cioc! Cioc! Cioc!

Într-o zi de toamnă, la marginea pădurii, veverița a găsit un pom ciudat, cu roadă rotundă, tare, dar cu miezul dulce și gustos. Pomul era un alun, care a avut o scorbură mare. Veverița s-a bucurat, fiindcă i-au plăcut alunele. Fiind prevăzătoare, ca să nu rămână fără hrană o iarnă întreagă, ea a umplut scorbura cu alune.
Într-o bună dimineață, a găsit în scorbură a coajă dde alună. De unde poate fi? Atunci a observat că un sfert din alune au fost mâncate. Cum? Că ea nici nu s-a atins de ele.Cine a îndrăznit să fure de la ea?
Veverița s-a supărat foc și s-a pus la pândă să orinde hoțul. Nu a așteptat mult și a aflat cine a umblat la proviziile sale. Ce credeți cine era? Ciocănitoarea, care cu pliscul ei lundg a venit în fiecare zi să-și ia prânzul din scorbura alunului.
Veverița supărată s-a repezit le ea și a prins-o de coadă. S-au bătut o vreme, după care ciocănitoarea, ca să scape din labele veveriței și-a lăsat coada sa ca șopârla.
Mai târziu, ciocănitoarea, s-a întors la veveriță să îi ceară iertare. Smerită, a bătut cu ciocul:
-Cioc! Cioc! Cioc!
Nici un răspuns. Veverița s-a mutat culcușul. Ciocănitoarea o caută și azi și ciocănește mereu în fiecare copac.

​ Cum să scriem un bilet?