SIMBOLISMUL ROMANESC

• Faza de apariție și de răsândire (1880 -1900)

• Faza de maxima înfloriere (1900 - 1916)

• Faza de regres pana la disparitia sa (catre 1940)

Etapele simbolismului românesc

Etapa de început este caracterizata prin apariția unor articole programatice și prin activitatea cenaclului și a revistei Literatorul (1880-1919), conduse de Al. Macedonski, devenit șef de școala.

Etapa de maxima înflorire și stralucire a curentului se desfașoara la începutul secolului al XX-lea, pâna la razboi (1900-1915/1916).

Etapa de regres, dupa 1915-1916, simbolismul românesc trece în plan secund, devenind fundal pentru alte orientari novatoare în poezie, sau, ramas parțial neconsumat, se prelungește prea mult la unii autori, pâna spre 1940, când simbolismul european intrase deja în istorie.

George Bacovia - scurta biografie

Bacovia - un simbol

„Numele meu, mai exact spus pseudonimul ce sta deasupra poeziei bacoviene, vine de la numele roman al Bacaului, care se zicea Bacovia, așa numindu-se probabil întreaga regiune din aceasta parte a Moldovei. Eu l-am luat [...] din dicționarul lui Hașdeu [...] Bacovia mai înseamna însa și altceva. Prescurtând pe Bachus în Baco și adaugând apoi cuvântul latin Via, calea adica, ajungi sa vezi ca Bacovia înființeaza pur și simplu Calea lui Bachus.

Amurg violet...

De vina e și regiunea în care m-am nascut, viile de la Bacau având renumele lor. [...] Daca aș fi trait într-o regiune de șeș e sigur [...] ca aș fi avut o alta viziune asupra naturii decât cea cunoscuta. La Bacau, cenușiul e o culoare frecventa. Existând în natura, s-a strecurat necalculat și în versurile mele. De asemenea violetul. Cine a privit larga vale a Bistriței de la Bacau e imposibil sa nu-l fi întrezarit. Dintr-o astfel de contemplare s-a nascut poezia Amurg violet...

 „compozitor în vorbe și pictor în cuvinte”

(Mihail Petroveanu)

Ca mai toți poeții simboliști, și Bacovia a fost atras de magia corespondențelor ori de tehnica sinesteziilor. În spirit rimbaudian, poetul român acorda culorilor anumite semnificații, le asociaza unor stari afective, le expune într-un mod cu totul inedit. Griul, negrul, violetul, galbenul își pierd statutul de simple reflexe cromatice, intrând în categoria afectelor

Depresie, anxietate, tristete, melancolie...durere

într-o a doua etapa a structurarii viziunii lirice, culorile sunt transpuse dintr-un regim al senzorialitații pure într-un domeniu al afectivitații. Senzația se preschimba în sentiment, culorile conoteaza stari sufletești de o mare diversitate. Gama de culori prelucrate liric de Bacovia e restrânsaă, în corespondența cu numarul restrâns de sentimente ce sunt sugerate de poet (plictisul, tristețea, angoasa, singuratatea, monotonia etc.)

Colorile bacoviene

• ALB – nevroza, reverie, sfârșit

• NEGRU – moarte, dispariție, urât, carbonizare

• ROSU – boala, degradare, finalitate

• VIOLET – monotonie, crepuscul, alienare

• GALBEN – deznadejde, dezolare, tristețe

• GRI – angoasa, plictis

Volume de poezii

• Plumb - 1916

• Scîntei galbene - 1926

• Cu voi... - 1930

• Comedii in fond -1936

• Stanțe burgheze -1946

• 
  

simbolismul pur -coloare, traire si senzatie

Criticii epocii interbelice (E. Lovinescu, G. Calinescu) l-au receptat pe Bacovia ca un autor simbolist și l-au definit drept poetul unor “senzații elementare”.În consecința, ei au apreciat mai ales volumele de început ale poetului (“Plumb”, “Scantei galbene”) în care Bacovia recurgea destul de frecvent la recuzita liricii simboliste.

Tendința expresionistă

Volumele "Cu voi" și "Comedii în fond" sunt rezultatul unei perioade de tranziție, în care simbolismul coexista cu notația abrupta de factura expresionista. În aceste volume, versurile lui Bacovia, considerate prin prezența accentuata a sarcasmului, prin care sunt desfigurate toate lucrurile, trimit în spațiul derizoriului forme, motive și convenții poetice. Poemele lui Bacovia se descompun într-o forma tot mai eliptica sau, dimpotriva, reiau ritmuri ale altor poeți, vadind tentația parodiei (Eminescu, Macedonski, Coșbuc).

Indepartarea de simbolism - o noua directie, una moderna

Volume cum ar fi “Comedii în fond”, “Stanțe burgheze” unde autorul ajunge la o formula mai apropiata de poezia sec. XX și de teatrul absurdului, au fost considerate inferioare din punct de vedere artistic, poetul fiind caracterizat drept un “talent declinant” (Vladimir Streinu).