Psihologie clasa a X-a

-sunt stări sau trăiri subiective care reflectă relațiile omului cu lumea înconjurătoare, măsura în care necesitățile lui interne sunt sau nu satisfăcute.

Procesele afective

​Ansamblul proceselor afective (emoții, dispoziții, sentimente, pasiuni) constituie

afectivitatea.

Procesele afective traduc utilitatea obiectelor sau situațiilor, importanța lor pentru subiect.
Plăcerea, satisfacția, bucuria ne informează că un obiect ne convine, corespunde trebuințelor noastre.
Neplăcerea, insatisfacția ar fi semnele valorii negative a obiectelor sau situațiilor care le-au declanșat.

Apreciere, evaluare

Orice fenomen psihic este subiectiv. Procesele afective depind de trebuințele noastre actuale. Modul în care reacționăm afectiv la o anumită situație dezvăluie natura trebuințelor noastre și gradul lor de satisfacere.

Subiectivitatea

Tendința proceselor afective de a gravita în jurul polului pozitiv sau negativ, de a forma cupluri contrare (bucurie - tristețe, iubire - ură, admirație - dispreț). Viața afectivă se prezintă ca o alternanță a contrastelor. Iubirea se transformă în contrariul ei când ne simțim trădați, admirația se transformă în dispreț când așteptările ne sunt înșelate. Vasile Pavelcu atrage atenția asupra faptului că dinamica vieții afective confirmă dictonul extremele se ating. Iubirea este mai aproape de ură decât de indiferență, gelozia apare drept energia iubirii convertită în ură.

Polaritatea

Orice stare afectivă posedă o încărcătură energetică, o tensiune care o poate transforma în forță declanșatoare a acțiunii. Trăirea afectivă nu este doar un însoțitor al motivului acțiunii, ci poate deveni, ea însăși, un motiv. Trebuința și starea afectivă, în relațiile lor dinamice, îndeplinesc fiecare rolurile de cauză și efect.

Valoare motivațională

Procesele afective sunt caracterizate și printr-o anumită intensitate (forță, tărie, profunzime) și durată (persistență în timp). Intensitatea și durata sunt dependente de tipul trăirii afective, dar și de particularitățile subiectului și ale situației.

Intensitate și durată

Trecerea de la o trăire afectivă la alta (de la iubire la ură, de la admirație la dispreț), dar și trecerea de la o fază la alta în interiorul aceleiași trăiri afective, treceri realizate în funcție de situație și de solicitări. O mobilitate extremă a trăirilor afective indică însă instabilitatea afectivă a individului. Aceasta este semnul unei imaturități afective sau al unei boli psihice. Stabilitatea afectivă reflectă maturizarea personalității.

Mobilitatea

-trăiri afective complexe, de lungă durată, stabile și de intensitate moderată;
- se pot confunda cu emoțiile (pentru că se folosesc aceleași reprezentări lingvistice și pentru că se aseamănă d.p.d.v. al trăirii lor);
-sunt o emoție repetată, stabilizată și generalizată, ce persistă în timp și rezistă la diverși factori perturbatori;
-devin adevărate atitudini afective, prin gradul lor de stabilitate și generalitate, față de obiecte, evenimente, persoane semnificative pentru individ.
-presupun un control conștient, o analiză rațională în vederea înțelegerii și justificării atitudinii respective, precum și efort voluntar în vederea realizării năzuințelor.

Sentimentele

-trăiri afective de scurtă durată, de intensitate variabilă, care exprimă reacțiile noastre la situațiile, evenimentele cu care ne confruntăm.
-au un caracter situațional și o orientare bine determinată.

Emoțiile

-sunt trăiri afective foarte intense, stabile, foarte active de lungă durată, care antrenează întreaga personalitate.
-pot fi pozitive (nobile, constructive) sau negative (pasiuni oarbe, numite patimi sau vicii). Ele pot atinge o intensitate patologică care face ravagii în personalitatea individului și sfârșesc prin adevărate psihoze pasionale. Personaje literare celebre: Othello, Harpagon, Hagi-Tudose, Phedra, ilustrează consecințele nefaste ale dominației patimilor.

Pasiunile

-trăiri afective difuze și generalizate, de intensitate redusă.
-Spre deosebire de emoții, dispozițiile afective par să nu fie legate de o situație anume. Uneori, cauzele sunt de ordin intern: oboseala, starea de sănătate, resursele energetice. Alteori, ele sunt de ordin extern: atmosfera de la locul de muncă, climatul familial, relațiile cu prietenii.

Dispozițiile