Drepturile copiilor

I. Avocatul Poporului este denumirea constituțională sub care s-a organizat, funcționează și este cunoscută în România instituția Ombudsmanului. De sorginte suedeză, această instituție s-a răspândit îndeosebi în Europa sub denumiri diferite precum: comisar parlamentar, apărătorul poporului (Suedia), apărătorul public, mediatorul public, provedor de justicia (Portugalia), mediatorul republicii (Franța), avocatul poporului, procuror parlamentar Ombudsmanul, de fapt, este o persoană independentă, numită de regulă, de către Parlament, pentru a supraveghea administrația în relația cu cetățeanul.

Ombudsmanul încearcă să deblocheze conflictele cetățean-administrație publică, conflicte generate îndeosebi de birocrație, care a fost și a rămas o gravă maladie a administrației1.

Datorită limitărilor și piedicilor inerente controlului parlamentar asupra legalității actelor administrative, dar și din nevoia de a implica în cât mai mare măsură și în condiții optime prestigiul organului reprezentativ pe plan național la asigurarea legalității în administrația de stat, în unele țări cu regim parlamentar a fost introdusă instituția ombudsmanului

1 Ioan Muraru, “Avocatul Poporului – instituție de tip ombudsman”, Ed. All Beck, București, 20014, p.1

Poporului, republicată cu modificările și completările ulterioare, este actul normativ pe care își întemeiază activitatea și competențele.

Cetățenii care, prin actele sau faptele autorităților administrative, se consideră lezați în drepturile sau în interesele lor legitime se pot adresa cu petiții avocatului poporului. În luna martie 2017 instituția Avocatul Poporului a împlinit două decenii de activitate.

Având în vedere dispozițiile legale, instituția a fost organizată și cuprinde un spectru larg de probleme care se ivesc în raportul dintre cetățean și autoritățile statului, ele fiind grupate, în prezent, în patru departamente care includ întreaga gamă a drepturilor omului prevăzută în Constituția României, în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în celelalte convenții și tratate la care România este parte.

Astfel, în prezent, un departament se ocupă de drepturile omului, egalitate de șanse între bărbați și femei, culte religioase și minorități naționale, alt departament de armată justiție, poliție și penitenciare, un altul de probleme privind proprietate, munca, protecția socială, impozite și taxe iar un altul se ocupă de prevenirea torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante în locurile de detenție. La nivel de teritoriu sunt organizate și funcționează 15 birouri.

 În anul 2000, spre exemplu, instituția Avocatul Poporului funcționa doar în plan central fiind organizată în departamentul pentru problemele administrației publice centrale și locale, de urbanism și protecția mediului, altul de protecție socială a muncii și a proprietății, alt departament de probleme privind ordinea publică, servicii militare și speciale, penitenciare precum și protecția minorităților, cultelor și străinilor. Unul dintre departamente se ocupa de probleme privind protecția copilului, a femeii și a familiei, a educației și culturii precum și a instituțiilor de reeducare pentru minori. În prezent acest departament se ocupă de drepturile copilului, ale familiei, tinerilor, pensionarilor și persoanelor cu handicap.