Apoziția

o funcție sintactică;

o parte de vorbire;

un tip de text;

un semn de punctuație;

verbe la modurile indicativ, conjunctiv, condițional-optativ și imperativ;

prepoziții și conjuncții;

doar adverbe;

substantive, pronume, adjective, numerale și forme verbale nepersonale;

este nemarcată;

este marcată prin virgule, linii de pauză și două puncte;

este marcată prin semnul întrebării, semnul exclamării și puncte de suspensie;

nu e obligatoriu să fie marcată;

să apară doar lângă verbe;

să aibă o bază;

să fie izolată DOAR prin virgule;

să apară în orice propoziție, întotdeauna;

Am mâncat mere, pere, portocale și struguri.

Caietul, îmi spunea Ana, a rămas pătat de cafea.

Sofia, sora mea, are părul foarte creț.

Ai vreo nelămurire, Nelu?

adverb explicativ;

adjectiv;

substantiv comun;

verb;

este compusă;

este înaintea bazei;

rezumă baza;

nu avem apoziție în fraza dată;

Nici ea nu știe: vrea la mare sau la munte?

Era în regulă, adică frumoasă și isteață, dar nu ne potriveam.

Cartea de pe masă, dicționarul, era al elevei cu ochelari, dar aceasta a plecat fără să-l ia.

Nu știu, Ioane, poate ai dreptate, dar oare chiar să fie treaba atât de gravă?

e obligatoriu ca apoziția și baza să fie exprimate prin aceeași parte de vorbire;

baza și apoziția se referă la aceeași persoană/același obiect;

putem avea apoziție fără să avem o bază;

baza se află întotdeauna înaintea apoziției;

două apoziții, prima exprimată prin pronume demonstrativ, marcată prin adverb explicativ și virgule, iar a doua apoziție, simplă, exprimată prin substantiv, care rezumă baza și e marcată prin două puncte;

o apoziție exprimată prin adjectiv și o construcție incidentă marcată prin două puncte;

două apoziții, prima exprimată prin pronume nehotărât, marcată prin adverb explicativ și izolată prin virgule, iar a doua apoziție, compusă, exprimată prin substantiv, care descompune baza și e marcată prin două puncte;

doar enumerări și construcții incidente, nicio apoziție;