​

Forța maximă – poate fi statică și dinamică.

Forța maximă statică – se manifestă în situațiile în care forțe externe sunt mai mari decât capacitatea de forță maximă a musculaturii. În această situație contracția mușchiului este izometrică – fără modificarea formei și apropierea capetelor mușchiului.

Forța dinamică – se manifestă prin învingerea de către mușchi a rezistenței forțelor externe și avem de-a face cu o contracție izotonică sau de cedare.

Detenta – forța explozivă sau forța în regim de viteză. Se definește ca fiind capacitatea unor grupe musculare de a dezvolta forță maximă într-un timp cât mai scurt.

Forța de demaraj – este capacitatea de a realiza o forță maximală la începutul mișcării, având ca efect obținerea unei viteze mari inițiale.

Forța în regim de rezistență – este implicată în mai multe ramuri sportive (jocuri sportive, boxul, luptele) și reprezintă capacitatea de a depune un efort de forță timp îndelungat.

​

Ø  Vârsta și sexul – dezvoltarea forței la copii este realizată cu unele restricții, după pubertate dezvoltarea forței dobândește o importanță mai mare. La fete, comparativ cu băieții, forța reprezintă aproximativ 75% din posibilitățile băieților.

Ø  Grosimea fibrei musculare;

Ø  Inervația musculară – capacitatea de contactare simultană și rapidă a unui mușchi este strâns legată de îngroșarea fibrelor musculare.

Ø  Intensitatea contracției musculare.

Ø  Durata sau amplitudinea contracției musculare – contracțiile de lungă durată (20-30 de secunde) favorizează o creștere mai rapidă a forței decât cele scurte de 2-3 secunde.

Ø  Ritmurile diurne.

Ø  Nivelul inițial de la care se începe instruirea.

Ø  Continuitatea procesului de pregătire – forța este o calitate ce poate fi dezvoltată destul de mult – după o lună de pregătire forța aproape se dublează față de nivelul inițial, iar după o săptămână de inactivitate se pierde mai mult de jumătate din nivelul atins.

Ø  Frecvența lecțiilor în care sunt prevăzute obiective pentru dezvoltarea forței.