Un bagaj special

E deja seară. Mi-am pregătit ghiozdanul pentru mâine mai repede ca de obicei, pentru că inima-mi bate foarte tare. Azi am fost la bunici. Întotdeauna mă întreabă cum mă descurc la școală, iar eu le povestesc cu drag. Așa, din una-n alta, am ajuns să vorbim și despre educaţia tehnologică, unde facem o mulţime de lucruri practice.

— Ai pe cine moșteni! mi-a spus bunicul. Și tatăl tău era pasionat de tot ce putea meșteri cu propriile mâini. Îmi amintesc că a făcut, cu trusa de traforaj, o cutie în care ţinea tot felul de lucruri preţioase pentru el.

Desenase pe o foaie de placaj o veveriţă pe care o văzuse în livada din spatele casei. Apoi a decupat desenul, l-a vopsit și l-a lăcuit. Pe veveriţă a botezat-o Pufarin, căci lui îi plăceau mult pufarinele.

De ce are băiatul certitudinea că toţi colegii lui vor fi interesaţi de cutia descoperită în podul bunicilor?

​— Oare unde o fi acum Pufarin? l-am întrebat. Bunicul m-a luat de mână și am urcat în pod. La un moment dat, am zărit într-un colţ un cufăr scorojit. Bunicul s-a aplecat, a scotocit un timp și a scos la lumină o cutie. De sub stratul gros de praf, ne privea Pufarin. Evident că am luat cutia cu mine și nu mă mai satur cercetând-o. Sunt acolo desene, schiţe, proiecte, compuneri, bileţele, plante presate, frunze pictate și câte și mai câte. Tata a scris data pe toate creaţiile lui, astfel încât mi-am putut da seama că avea aproximativ vârsta mea când a început această colecţie. „Hmmm, deci așa s-a făcut tata om mare...”, mi-am zis.

Mâine duc cutia la școală. Pun pariu că în fiecare pauză vor fi toţi buluc în jurul meu!

(Pagina de jurnal a unui elev de clasa a V-a)

Cum interpretaţi afirmaţia: „Hmmm, deci așa s-a făcut tata om mare...”?