​EVOLUTIA UNIVERSULUI

O serie de descoperiri au permis construirea unei ipoteze denumite „expansiunea Universului“, care are ca `nceput o „mare explozie” (Big Bang) ce a avut loc `n urma cu aproximativ 14–15 miliarde de ani (DOC 1, 2). Astfel, cercetându-se un numar mare de galaxii, s-a observat ca acestea se deplaseaza `n Univers cu viteze diferite, care sunt propor- tionale cu distantele la care se afla situate. Studiindu-se aceasta „fuga a galaxiilor“ s-a ajuns la concluzia ca Universul se afla `n expansiune​

​Protogalaxii

Se apreciaza ca „formarea Universului“ a durat 3 minute, iar la 100 milioane de ani de la „marea explozie“ Universul era un amestec gazos difuz de hidrogen si heliu la o temperatura foarte scazuta. Ulterior, `n acelasi timp cu „dilatarea“ sa, reparti]ia acestor elemente chimice (hidrogen si heliu) a devenit neomogena `n spatiile cu o concentrare mai mare aparand, sub actiunea gravitatiei, formatiuni sferice (protogalaxii).​

​expansiunea

La aceasta se adauga si alte observatii care conduc la ipoteza unui moment initial al Universului, caracterizat printr-o densitate si o temperatura foarte mari, stare de la care se presupune ca a pornit expansiunea.

​Generatii de stele

​Formarea lor

La o densitate suficient de mare a acestor forma]iuni sferice alcatuite din hidrogen si heliu, se formeaza, `n interiorul lor, prima generatie de stele.​

​Stelele din prima generatie traiesc pana `ntr-un anumit moment al evolutiei lor (determinat `ndeosebi de masa) − stadiul de nova sau supernova − când explodeaza; `n locul lor se formeaza un nor gazos alcatuit atat din elemente iniiale (hidrogen, heliu), cât si din elemente noi, mai grele, generate de aceasta explozie (care dau nastere planetelor); din acest nor gazos se formeaza foarte repede o noua stea (Fig. 1). Acest proces a continuat pana `n prezent. Se presupune ca Soarele nostru este o stea din a treia genera]i