Compoziția reprezintă compunerea, aranjarea sau îmbinarea armonioasă a elementelor de pe suprafața noastră de lucru într-un tot întreg. A compune înseamnă a îmbina diverse forme prin diferite tehnici de lucru astfel încât să fie plăcut ochiului.

Pentru a organiza o compoziție , ținem cont de schemele compoziționale: compoziție în cerc, în patrat, în triunghi, pe diagonală, pe orizontală etc.

O schemă compozițională este structura bazată pe linii direcționale pe care se construiește întraga compoziție.Schema în cerc este perfecțiunea, centrarea atenției fiind dirijată spre interiorul imaginii. Pătratul și dreptunghiul exprimă stabilitate maximă și se potrivesc unor subiecte inspirate din activități intelectuale . Triunghiul cu vârful în sus exprimă masivitate, stabilitate .

După modul de organizare a elementelor pe spațiul nostru plastic, s-a născut compoziția închisă și compoziția deschisă.​

​

​

​

​

​

​

​

​

Sugerează că acțiunea se desfășoară în interiorul spațiului plastic. În acest caz, elementele sunt ordonate pe scheme compoziționale

( cerc, patrat, triunghi, orizontală, diagonală, etc.) și, de obicei, e un centru de interes.

Compoziția închisă

Se bazează pe existența mai multor centre de interes.

Acţiunea, liniile, formele, valorile, culorile, ies din limitele spaţiului plastic. Ele continuă în orice direcție,

lăsând privitorului dreptul de a intui ce ar urma. Ea pare a fi un fragment dintr-o imagine mai mare.

Compoziția deschisă

Pentru început vom trasa liniile directoare, schema compoziţională. Liniile ies şi intră in cadru, nu au o limită. Şoseaua intră în pagină jos, în dreapta, pentru a se pierde în perspectivă, în partea stângă. Centrul de interes nu este evidenţiat, el poate fi un punct pe linia orizontului