„Precossi, fiul fierarului, cel mititel și palid, cu privirea caldă și tristă și cu un aer speriat, e timid, e mereu bolnăvior și totuși învață bine.

Tată-său îi zvârle în casă cărți și caiete; când vine băiatul la școală e numai vânătăi, iar câteodată apare cu fața umflată și ochii roșii de plâns.

– Te-a bătut tată-tu! îi spun colegii.

– Nu-i adevărat! spune el ca să nu-l jignească pe tatăl lui [...]

Azi-dimineață, când a venit la școală, se vedea semnul unei zgârieturi de unghie pe obraz; toți i-au spus:

– De data asta nu mai poți nega: tatăl tău ți-a făcut-o!

Dar el s-a ridicat, roșu de indignare, cu glasul sufocat:

– Nu-i adevărat! Nu-i adevărat! Tatăl meu nu mă bate niciodată!

Dar după aceea, în timpul lecției, lacrimile îi curgeau șiroaie pe bancă și, când vreunul dintre noi se uita la el, se silea să zâmbească, să-și ascundă durerea. Sărmanul Precossi!“

Edmondo de Amicis, Fiul fierarului

Ce drepturi ale copilului i-au fost încălcate lui Precossi?