Temperamentul

Colericul este energic, neliniştit, impetuos, uneori impulsiv şi îşi risipeşte neeconomicos energia.

Inegal în manifestări, el oscilează între entuziasm şi deznădejde, între bucurie şi tristeţe, între încredere exagerată în sine şi descurajare.

Este capabil de trăiri afective intense, dar la fel de inegale, exagerând atât prietenia, cât şi ostilitatea.

Stările afective se succed cu rapiditate şi se pot citi uşor pe faţa lui foarte expresivă.

Persoană foarte activă, colericul este capabil de iniţiative îndrăzneţe şi se poate mobiliza la maximum în acţiuni de durată. În acelaşi timp, se adaptează greu la acţiuni monotone care presupun munci migăloase.

Are tendinţe de dominare în grup şi-i poate antrena cu uşurinţă pe alţii în acţiuni comune. Se dăruieşte cu pasiune unei cauze sau unei idei.

Vorbirea îi este rapidă, precipitată, însoţită de o gesticulaţie abundentă.

Sangvinicul este vioi, vesel, optimist şi se adaptează cu uşurinţă la orice situaţii. Este temperamentul bunei dispoziţii.

Fire activă, se angajează rapid într-o activitate, dar schimbă activităţile foarte des deoarece simte permanent nevoia de ceva nou. Această mobilitate accentuată face dificilă fixarea scopurilor şi consolidarea intereselor.

Are capacitate de lucru îndelungată şi îşi menţine rezistenţa şi echilibrul psihic în situaţii dificile.

Trăirile afective sunt intense, dar sentimentele sunt superficiale şi instabile. Trece cu uşurinţă peste eşecuri sau decepţii sentimentale. 

Flegmaticul este opusul colericului. Liniştit, calm, imperturbabil, cugetat în tot ceea ce face, pare a dispune de o răbdare fără margini. Nu se pripeşte niciodată, lucrează încet şi tacticos.

Se adaptează greu la o activitate nouă, este înclinat spre rutină şi activităţi stereotipe.

Are o putere de muncă deosebită şi este foarte tenace, meticulos în tot ce face.

Este capabil de sentimente profunde şi durabile, dar expresivitatea emoţională este redusă. Cu greu poţi citi pe faţa lui ceea ce simte.

Fire închisă, puţin comunicativă, preferă activităţile individuale. Vorbirea este lentă, fără gesticulaţie evidentă.

Melancolicul are disponibilităţi energetice reduse, este puţin rezistent la eforturi îndelungate şi, de aceea, în condiţii de suprasolicitare se epuizează rapid.

Este sensibil, puternic afectat de insuccese, foarte exigent cu sine şi neîncrezător în forţele proprii.

Puţin comunicativ, închis în sine, melancolicul are dificultăţi de adaptare socială.

Este frământat de trăiri afective intense şi complexe, dar care nu sunt exteriorizate.

Are capacitatea de a desfăşura acţiuni de fineţe, migăloase, chiar cu preţul unei epuizări rapide.

Debitul verbal este scăzut, gesticulaţia redusă.