LEGENDA GHIOCELULUI

A fost odată o rază de soare – era chiar fata cea mai mică şi răsfăţată a astrului luminos.  Iată că, într-o bună zi, raza de soare a hotărât să se plimbe prin grădină.           -Ce-ar fi să  aleg eu o floare frumoasă pe care să mi-o prind în păr? a spus ea.           A cules o floare şi s-a înălţat din nou în văzduh.           Toate florile din grădină  au privit mirate către cer şi au început să murmure:           -Aţi văzut ? Ce floare o fi ales prinţesa?           -Cu siguranţă că a cules un trandafir, a spus un trandafir mare, catifelat şi roşu.           -Ba eu cred că a fost una dintre noi, a murmurat o lalea galbenă, iar suratele ei dădeau din capete încântate.           -Nici vorbă de aşa ceva! le-a retezat-o un crin mândru. A fost unul  dintre fraţii mei. Nu vedeţi ce frumoşi şi parfumaţi suntem?             Numai într-un colţ cineva plângea. Era un ghiocel mic şi firav, a cărui codiţă fusese ruptă  de trena rochiei de aur a prinţesei. Aceasta a venit lângă ghiocel şi i-a spus:           -Biată floricică firavă, îmi pare tare rău că te-am făcut să suferi! Ce dorinţă vrei să-ţi îndeplinesc pentru a-mi repara greşeala?           -Dacă vrei într-adevăr să-mi faci un dar, dă-mi voie să răsar primul dintre toate florile, de sub zăpada rece, iar parfumul meu abia simţit să-i facă pe oameni să se bucure şi să ştie că a venit primăvara!