Cresterea și dezvoltarea plantelor

Cresterea este un proces fiziologic, ritmic, ireversibil, cantitativ constand in sporirea numarului de celule, a masei si a volumului acestora. Cresterea reprezinta pentru plante o necesitate vitala. Astfel, cresterea radacinilor spre sursele de apa si de substante minerale asigura o buna aprovizionare cu substante nutritive, cresterea tulpinii asigura o buna expunere a frunzelor la lumina, iar marirea suprafetei frunzelor asgura o buna receptie a radiatiilor solare.

La plantele anuale cresterea este definita iar la cele perene nedefinita.

Cresterea celulelor se desfasoara in doua etape: etapa embrionara, cunoscuta si sub denumirea de mereza sau diviziunea celulara si auxeza sau extensia celulara.

Mereza se desfasoara la nivelul meristemelor situate apical, in varful radacinii, tulpinii, ramurilor.

Celulele meristematice sunt celule tinere, delimitate de un perete celular subtire, citoplasma, multi ribozomi densa, nucleu pozitionat central si vacuole mici si numeroase.

Caracteristica acestor celule este ca isi pot pastra permanent capacitatea de diviziune.

Dupa origine meristemele sunt:

a)     Primordiale(embrionare)

b)     Primare (protocerma, meristemele fundamentale si procambiul)

c)     Secundare(cambiul si felogenul)

Dezvoltarea este un process complex morphologic, fiziologic si biochimic, perfect coordonat genetic care determina parcurgerea fazelor de tinerete, maturitate si senescenta, momentul culminant fiind formarea organelor de reproducere.

In functie de durata dezvoltarii si de numarul de infloriri si fructificari, plantele se pot grupa in:

a)     Plante monocarpice – infloresc si fructifica o singura data; sunt plante efemere, anuale sau bianuale.

b)     Plante policarpice – infloresc si fructifica de ma multe ori; sunt plante perene; infloresc pe tot parcursul perioadei de maturitate.

c)     Plante pleiociclice – traiesc mai multi ani dar infloresc si fructifica o singura data

La plantele anuale in faza de tinerete predomina procesele de crestere; la sfarsitul acesteia se produce inductia floarla; in faza de maturitate plantele infloresc si fructifica , iar in faza de senescenta predomina procesele de biodegradare.

La plantele perene faza de tinerete dureaza in jur de 10-40 de ani, maturitatea 10 – 100 ani, iar florile si fructele ajung la maturitate in fiecare an.

Durata vietii este programata genetic. Factorii de mediu activeaza genele care duc la formarea ADN si ARN specific ce asigura biosinteza substantelor ce regleaza acest proces.

Nu se cunoaste orologiul biologic care determina declansarea acestui proces si parcugerea fazelor de dezvoltare intr-o perioada caracteristica speciei.

Polenizarea este procesul de transfer a polenului din anterele staminei pe stigmatul pistilului. Pentru realizarea ei cu succes, natura a creat soluții foarte ingenioase. Polenizarea este importantă pentru plante deoarece fără aceasta speciile nu s-ar putea reproduce. Polenizarea se clasifică în mai multe feluri:

Autopolenizare – deseori polenizarea se petrece în aceeași floare, cand polenul de pe stamine ajunge pe stigmatul aceleiași flori,sau pe altă floare a aceleiași plante.

Polenizarea încrucișată-când polenul ajunge pe stigmatul unei flori diferite (care poate fi și pe aceeași plantă), Polenizarea artificială-cînd polenizarea este efectuată de om, în scopul obținerii unor noi specii de plante sau pentru a completa polenizarea naturală. Însă pentru ca floarea să producă fruct cu semințe,nu este suficientă polenizarea. Procesulde formare a fructelor și semințelor începe cu fuzionarea celulelor spermatice (gameți masculini) din grăunciorul de polen cu oosfera (gamet feminin). Acest proces complex se numește fecundație.