Relieful litoral

Litoralul este o zonă îngustă, la contactul dintre mare și uscat.

Litoralul propriu-zis este o fâșie de uscat pe care apa mării poate înainta sau retrage și pe care se face simțită acțiunea de modelare a valurilor. Se mai folosește uneori și noțiunea de țărm.

Faleza reprezintă un abrupt, cu o pantă cuprinsă între 30º și 90º, cu înălțimi variabile, ce se desfășoară la contactul dintre uscat și mare.

A) Valurile reprezintă principala formă de mișcare a apelor marine .

În zona de țărm, valurile se manifestă prin trei procese: - izbire (efectele sunt deosebit de însemnate la țărmurile înalte unde determină slăbirea și smulgerea bucăților de rocă, crearea de scobituri la baza falezelor ) ; - transport (deplasează spre largul mării materiale dislocate, de la nisip la blocuri cu mărimi diferite, în funcție de puterea valurilor – de exemplu, la Alger un bloc de 100 tone a fost proiectat la o distanță de 8 m de țărm ) ; - acumularea (depunerea de materialele dislocate sub formă de bancuri de nisip).

B. Curenții litorali sunt deplasări ale maselor de apă marină (oceanică) determinate de vânturile regulate, de diferențele de nivel, temperatură, salinitate, maree. Traseul lor este influențat de: - mișcarea de rotație a Pământului (apariția forței Coriolis) ; - forța de frecare (determină scăderea vitezei o dată cu adâncimea) ; - configurația bazinelor oceanice ; - morfologia reliefului submarin .

C. Mareele reprezintă oscilații ale nivelului apei mării, cauzate de acțiunea simultană si combinată a forțelor de atracție ale Pământului, Lunii și Soarelui și a forței centrifuge datorata rotației Pământului. Mareele se concretizează in creșteri ale nivelului oceanelor și mărilor (înaintare peste uscat) – flux, respectiv în coborâri și retrageri de pe uscat ale apelor – reflux.