Poezia interbelică recapitulare

orașul de provincie

lumea satului

„râpi și gropi adânci”

codrul din poveste

a) atribuie somnului morții un caracter universal, sentimentul funebru cuprinde lumea întreagă, mediul înconjurător căpătând greutatea apăsătoare a plumbului;

a) Sugerează o cunoaștere subordonată exteriorului , o cunoaștere ce reduce misterele latente ale lumii prin determinarea lor conceptuală;

a) Sunt reprezentative pentru estetica urâtului.

a) Cunoașterea luciferică, specifică poetului;

a) cunoașterea rațională, un mod de a defini lumea comună în care se regăsesc cei ce nu sunt artiști;

a) „vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric”.

o Folosirea simbolurilor – plumbul, cavoul (simbol al claustrării, al izolării față de lume, al închiderii în sine);

o Tehnica repetițiilor – „plumb”, „dormeau”, „flori de plumb”, „stam singur”;

o Cromatica - cenușiul plumbului, cenușiul existențial;

o Paralelismul sintactic (construcția similară, aproape identică a celor două strofe, din punct de vedere sintactic).

a) Misterele lumii pot fi amplificate prin intermediul testamentelor adresate urmașilor;

a) creația argheziană este o moștenire spirituală lăsată de poet urmașilor;

a) Solitudinea eului liric în fața morții;