Sporturile de iarnă

Sunt sporturi competitive sau activități recreative necompetitive care se joacă pe zăpadă sau gheață. Majoritatea sunt variante de schi , patinaj pe gheață și săniuș . În mod tradițional, astfel de jocuri se jucau doar în zonele reci în timpul iernii , dar zăpada artificială și gheața artificială permit mai multă flexibilitate. Gheața artificială poate fi utilizată pentru a furniza patinoare pentru patinaj, hochei pe gheață și bandy (este un sport de iarnă jucat între echipe, asemănător cu hocheiul pe gheață, dar care are regulamentul practic identic cu cel al fotbalului; este uneori numit „fotbalul de iarnă) într-un climat mai blând.

Sporturile individuale obișnuite includ schi fond, schi alpin, snowboarding, sărituri cu schiurile, patinaj rapid, patinaj artistic, luge (sanie), scheleton, bobsleigh, orientare la schi și snowmobil. Sporturile obișnuite de echipă includ hochei pe gheață, curling și bandy. Pe baza numărului de participanți, hocheiul pe gheață este de departe cel mai popular sport de iarnă din lume, urmat de bandy. Sporturile de iarnă au propriile evenimente multisportive, cum ar fi Jocurile Olimpice de iarnă și Universiada de iarnă .

Schiatul are o istorie de aproape cinci milenii. Deși schiul modern a evoluat de la începuturi în Scandinavia, este posibil să fi fost practicat acum mai bine de 100 de secole în ceea ce este acum China, potrivit unei interpretări a picturilor antice. Cu toate acestea, acest lucru continuă să fie dezbătut.

Schiatul a fost utilizat în principal pentru transport până la mijlocul secolului al XIX-lea, dar de atunci a devenit și o recreere și un sport. Cursele militare de schi au avut loc în Norvegia în secolul al XVIII-lea, iar războiul cu schiurile a fost studiat la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Pe măsură ce echipamentele au evoluat și teleschiurile au fost dezvoltate la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, au apărut două genuri principale de schi - schiul alpin (alpin) și schiul nordic . Principala diferență dintre cele două este tipul de legătură de schi (modul în care cizmele de schi sunt atașate la schiuri).

Două echipe, fiecare cu câte patru jucători, alunecă pe rând pietre grele, lustruite de granit, numite și pietre, pe foaia de gheață spre casă, o țintă circulară marcată pe gheață. Fiecare echipă are opt pietre, fiecare jucător aruncând două. Scopul este de a acumula cel mai mare scor pentru un joc; se înregistrează puncte pentru pietrele care se „odihnesc” cel mai aproape de centrul casei la încheierea fiecărui capăt (set), care se finalizează când ambele echipe și-au aruncat toate pietrele. Un joc constă de obicei în opt sau zece capete.

Dovezi că curlingul exista în Scoția la începutul secolului al XVI-lea include o piatră de curling inscripționată cu data de 1511 găsită (împreună cu o altă poartă data de 1551) când un vechi iaz a fost drenat la Dunblane, Scoția. Cea mai veche piatră de curling din lume și cel mai vechi fotbal din lume sunt acum păstrate în același muzeu (Galeria de artă și muzeul Stirling Smith) din Stirling.