Gândirea

Gândirea este un proces psihic complex. Ea are o poziție specială față de celelalte procese ,determinându-le modul de producere și de desfășurare.De pildă,imaginația sau memoria sunt influiențate de prezența gândirii ; în absența ei, aceste procese nu și-ar putea realiza funcțiile.Același lucru putem spune și de alte procese cum ar fi limbajul,atenția ,voința.

Gândirii i s-au atribuit mai multe definiții ,toate recunoscându-i caracterul complex.

Rezultatele gândirii sunt așadar noțiunile,judecățile și raționamentele.În logică judecățile erau numite propoziții iar raționamentele erau numite inferențe.

Acestea apar ca produse ale operațiilor gândirii : analiza,sinteza,comparația,abstractizarea,,generalizarea ,etc.Aceste operații ale gândirii nu sunt înnăscute ,ci se formează în timpul vieții pornind de la acțiunile efective cu obiecte materiale și apoi cu înlocuitorii lor.

Procesul prin care transformăm acțiunile externe în acțiuni mentale se numește interiorizare .

După raportul analitic-sintetic

1.gândirea analitică = centrarea pe detalii, lucrurile sunt văzute în profunzimea lor

2.gândirea sintetică = concentrare pe ansamblu ,pe întreg,cu subestimarea detaliilor,surprinzînd doar generalul din lucruri

După raportul abstract-concret

1.gândirea concretă = capacitate de a opera cu situații concrete ,bazându-se pe imagini sau scheme

2.gândire abstractă= capacitate de opera în sfera construcțiilor teoretice,a structurilor logico- simbolice.

După tipul de gândire dominant

1.gândire divergentă = lasă liberă imaginația ,intuiția multiplică ipotezele sau soluțiile

2.gândirea convergentă = urmează o linie deja stabilită,recurgând la soluții model.