Sistemul Solar

Cel mai mare corp din Sistemul Solar este Soarele, o stea de mărime mijlocie. Lumina și căldura Soarelui sunt rezultatul reacțiilor dintre gazele care intră în alcătuirea sa și care generează în interior temperaturi de milioane de grade. În jurul Soarelui se rotesc, pe orbite proprii, planetele, corpuri cosmice reci, fără lumină proprie. După poziție, mărime și alcătuire planetele pot fi grupate în două categorii: interne, de dimensiuni mai mici și alcătuite din roci (Mercur, Venus, Terra, Marte) și externe, gigantice, alcătuite din gaze (Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun).

În jurul planetelor, se rotesc sateliții (corpuri reci, fără lumină proprie). Terra are un singur satelit natural, Luna.

Asteroizii sunt corpuri cerești solide, de dimensiuni mai mici decât planetele, care se deplasează pe orbite proprii în jurul Soarelui. Cei mai numeroși asteroizi se află între planetele Marte și Jupiter (formând așa numita „Centură de asteroizi“). Majoritatea asteroizilor au lungimi sub 1 km și sunt alcătuiți din roci și din metale. Cel mai mare asteroid cunoscut astăzi este Ceres, cu o lungime de 975 km.

Prin distrugerea asteroizilor se formează meteoriții, corpuri cerești care sunt atrase de planete sau de sateliți și cad pe suprafața acestora producând cratere.

În jurul Soarelui, pe orbite alungite, se rotesc și cometele. Sunt alcătuite dintr-un nucleu de pulberi solide, înghețate, înconjurat de o coamă din pulberi fine și gaze. Împreună, formează capul cometei. Pe măsura apropierii de Soare devine vizibilă și strălucitoare coada. formată din pulberi și gaze.

orbită – drumul sub formă de curbă închisă pe care un corp ceresc îl străbate în spațiul cosmic (de obicei în jurul altui corp).

satelit – corp ceresc ce se rotește în jurul unei planete.